Andreea Marinescu de la ProTv, mărturisiri despre viața de familie

Andreea Marinescu este prezentator al Știrilor ProTv. În fiecare zi, de la șase dimineața, vă spune: Bună dimineața! Iar asta nu e o întâmplare. A fost 11 ani reporter înainte de a ajunge prezentator. A acumulat experiență, a muncit pe brânci. Este determinată, își face meseria cu pasiune și încredere. Și, mai presus de toate, este WoW MoM. De două ori. Află de la ea culisele vieții alături de doi băieți.

Andreea Marinescu de la Protv, mărturisiri despre viața de familie

Povestește-mi cu ce te ocupi și în ce moment al profesiei ai aflat că vei fi promovată în funcția de mamă.

Acum sunt prezentator al Știrilor PRO TV de dimineață, dar am aflat că voi fi mamă pentru prima oară acum nouă ani, pe vremea când eram reporter al secției eveniment din redacția PRO TV. A doua oară, vestea a venit când deja ajunsesem la pupitrul știrilor, acum aproape un an și jumătate.

În ce măsură este diferită managerierea unui breaking news cu cea a celor doi copii ?

Într-o foarte mare măsură. Când zici ”breaking news” spui adrenalină, concentrare maximă, agitație și calm în același timp, totul pe o durată destul de scurtă de timp. Plus că breaking news-ul nu prea mângâie, mai degrabă te cutremură, te agită, te întristează, de prea puține ori bucură sau îți dă o stare de bine. Mângâierea copiilor e pansamentul miraculos plin de magie, e doza de fericire, e sentimentul acela de extraordinar, de bine, de căldură, liniște și tot ce poate fi mai bun pe pământul acesta.

Cât ai continuat să mergi la pupitrul știrilor însărcinată fiind?

Am mers la muncă până în a 8-a lună de sarcină, până când am considerat că e sigur pentru mine și copil. M-am retras la sfârșitul lunii februarie și am născut la începutul lunii aprilie.

Cum credeai că vei fi ca părinte și cum este rolul acesta în realitate? Sunt lucruri pe care erai sigură că le vei face sau că nu le vei face?

Mi-am dorit și îmi doresc să fiu un părinte măcar pe jumătate de bun precum sunt părinții mei pentru mine, ei sunt modelul meu. În realitate, am descoperit că e destul de dificil, dar mă străduiesc să fac tot ce pot mai bine pentru copii. Cred că o să-mi dau seama cât de bun părinte sunt după ce îi voi vedea mari pe cei doi băieți ai mei, Vladimir și Armin. Dacă vor fi oameni de calitate înseamnă că am reușit să fiu un părinte bun.

Andreea Marinescu de la Protv, mărturisiri despre viața de familie

 

Cum încep diminețile tale atunci când nu prezinți știrile?

Toate diminețile încep în forță. Armin se trezește primul și dă trezirea tuturor pentru că e foarte vesel și foarte vocal, ne strigă pe limba lui și așa ne adunăm toți în camera lui, apoi repede repede cât Vladimir se spală și se îmbracă și până să-l pregătesc de școală, îl hrănesc pe bebe. Pregătesc micul dejun, ne bem cafeaua, el laptele, iar împreună punem la cale ziua care urmează, în 30 de minute. Se termină agitația cu excursia și poza din lift făcută în fiecare dimineață la 7:50 când îl conduc pe Vladimir, împreună cu Armin, până la ieșirea din bloc. Ne îmbrățișăm și fiecare își începe programul din ziua respectivă.

Când ai prins curaj să rămâi din nou însărcinată?

Întotdeauna mi-am dorit să am trei copii, nu doi, și nu cred că e vorba de curaj când vrei să faci copii. Întotdeauna decizia de a face un copil a fost luată asumat, gândită, nu m-a luat prin surprindere și nici nu mi-a trebuit să-mi fac curaj pentru a rămâne însărcinată. I-am dorit foarte mult!

Ce este diferit acum față de prima sarcină?

Au trecut anii și organismul meu nu mai răspunde atât de bine. Spre exemplu, după prima sarcină am dat jos în mai puțin de nouă luni cele 40 de kilograme acumulate. Acum au trecut deja opt luni de când a venit Armin pe lume și încă mai am de slăbit 6 kilograme.

Cum a primit Vladimir vestea că va avea un frate?

Vladimir a fost extrem de fericit când a aflat că va avea un frate. Își dorea deja de trei ani să aibă un frate și ne ruga să facem cumva să vorbim chiar și cu Moș Crăciun să-l aducă.

Experiențe cu bonele. Una dintre cele mai mari provocări ale părinților este găsirea ajutorului potrivit pentru copii. Cine te-a ajutat și dacă ați avut bonă, cum ați găsit-o?

Nu am avut bonă, dar nu știu dacă nu cumva nu vom avea nevoie de o bonă în viitor. Deocamdată bunicile vin și ne ajută câte o săptămână fiecare, de două ori pe lună, în rest suntem niște părinți care reușim să petrecem timp împreună cu copiii noștri fără să avem nevoie de ajutoare. Meseriile ne ajută în sensul acesta, suntem norocoși amândoi.

Cea mai frumoasă declarație pe care ți-a făcut-o Vladimir. Dar cea mai trăznită?

“- Mami ,e greu să fii părinte?

– Destul de greu, puiule. E mai greu să fii un părinte bun, dar asta o să văd dacă am reușit când tu vei fi mare.

– Să stai liniștită, îți zic de pe acum: ești o mamă extraordinară!

– Crezi? De ce spui asta? Pentru că știi să îmi înțelegi greșelile.”, asta e cea mai frumoasă și cea mai recentă.

Cea mai trăznită a venit într-o compunere la comunicare în care trebuia să își descrie mama și apoi să ne arate compunerea. El a scris printre altele că îmi place să fac curat și probabil că e pasiunea mea pentru că altfel nu-și explică de ce fac asta încontinuu. :))

Citești bloguri sau cărți de parenting?

Da, mă informez constant. Mi se pare important să mă documentez.

Educație. Stat sau privat și de ce?

Am ales pentru Vladimir să meargă la stat. Sunt o optimistă incurabilă se pare, și grădinița la care a mers și scoala unde e acum fac parte din sistemul de stat. Încă nu știu dacă voi face aceeași alegere și pentru Armin. Din păcate, școala românească de stat se deteriorează alarmant și în loc să își prețuiască, să încurajeze valorile, să le ofere condiții și siguranță copiilor care merg la stat, demonstrează mai nou lipsă de seriozitate, lucruri făcute doar de dragul de a face, programe negândite și prea încărcate, parcă vor să le îngreuneze viața copiilor, nu să îi ajute, asta deși avem dascăli minunați care încă își iubesc meseria și iubesc copii. Poate că cei care se ocupă de învățământul românesc ar trebui să și gândească nu doar să dea copy-paste la ce văd în afară, să se adapteze vremurilor, să vadă că în școli avem copii diferiți față de cei de acum 20 de ani, că sunt altfel, să vină cu idei noi de predare, să îi atragă.

Vacanță cu cei doi copii sau fără?

Și cu, și fără. Încerc să echilibrez lucrurile, sunt și mamă, și soție. Suntem și părinți, și iubiți, așa că trebuie găsite variante să echilibrăm cele două calități.

Cum reușești (dacă reușești) să te ții de activitățile tale – sport, pasiuni, momente zen?

Îmi propun să am timp și pentru mine, de cele mai multe ori nu reușesc, dar mă străduiesc și în sensul ăsta. De obicei sunt mamă cu normă întreagă, iar sport fac mai mult alergând cu ei, după ei sau pentru ei.

Ce faci pentru sufletul tău?

Pentru sufletul meu încerc să îi fac pe ei fericiți. Asta e strict pentru sufletul meu.

Dacă ar fi să descrii viața ta într-un cuvânt care ar fi acela?

Asumare.

Care este super puterea ta?

Sinceritatea.

Ce faci când simți că o iei razna?

Trag aer în piept.

Dacă ar trebui să le dai un singur sfat celor doi copii, care ar fi acela?

Aveți încredere în voi și să le spuneți asta și copiilor voștri.