Octav – un film, o emoție vie

Cel mai recent film românesc, Octav, este o capodoperă. Nu este doar o înșiruire de imagini perfect montate, de replici bine învățate și actori magistrali. Este despre emoție, despre piele de găină, despre lacrimi înnodate în bărbie.

Este despre singurătate, despre timp hain, despre amintiri captive.

Marcel Iureș dă naștere unui personaj ajuns la vârsta bătrâneții, unui bărbat care o dată întors în conacul copilăriei, se confruntă cu o avalanșă de trăiri. Filmul te poartă într-un labirint de emoții – de la jocul nevinovat în curtea casei părintești, la suferința pierderii unui părinte, la plecarea în armată și până la devotamentul unei prietenii pe viață.

Octav este o călătorie în timp. Este despre fiecare dintre noi. Despre sentimentele, pierderile, eșecurile sau câștigurile pe care viața ni le oferă.

”Octav este cel mai frumos rol pe care l-am primit, până acum. M-a cucerit de la prima citire!”, spune Marcel Iureș, personajul principal.

Filmul celebrează prietenia adevărată, cea care rezistă deceniilor. Prietenia care nu are nevoie de cafele, de telefoane zilnice și de întâlniri lungi. Prietenia pentru care e suficientă o strângere firavă de mâini, o privire. Victor Rebengiuc, prin personajul Spiridon, întruchipează toate acestea.

”Octav este un film cu multă poezie, cu multă nostalgie, cu mult sentiment de devotament prietenesc dezinteresat.”, povestește Victor Rebengiuc.

Scenariul este fantastic. Regizorul, Serge Ioan Celebidachi, l-a scris în urmă cu 30 de ani, pe vremea când era un adolescent. S-a inspirat din discuțiile pe care tatăl său le avea cu prietenii. Ideea a pornit în Franța, locul în care a crescut regizorul. Însă, spre norocul nostru, România a avut onoarea de a-l pune în scenă.

Din 6 octombrie îl găsiți în cinematografe. Nu îl ratați!