Larisa Popa, prezentatoare TV, despre viața la pupitrul știrilor și ”meseria” de mamă

Pe Larisa Popa o vezi în fiecare dimineață atunci când deschizi televizorul pe RomâniaTV. Prezintă știrile trustului. Este jurnalist de 15 ani, iar în urmă cu doi ani a decis ca știrea principală a ei să fie nașterea lui Sergiu. Află cum s-a schimbat viața Larisei de atunci.

Povestește-mi cu ce te ocupi și în ce moment al profesiei ai aflat că vei fi promovată în funcția de mamă.

Sunt reporter prezentator de ştiri la România TV. Am intrat prima dată într-un studio de televiziune în clasa a X-a şi din acea clipă, am ştiut că asta vreau să fac.  Zece vieţi dacă as avea, aceeaşi meserie mi-aş alege. Sunt jurnalistul care este gata să iasă din casă şi să meargă în mijlocul evenimentului la orice oră din zi şi din noapte. Trăiesc fiecare subiect cu toată fiinţa mea. În 2015, după 13 ani de presă, am decis că este timpul să devin mămică. Ne-a ajutat Dumnezeu şi visul ni s-a îndeplinit. Am fost în culmea fericirii, în momentul în care mi-am făcut testul şi am văzut că este pozitiv. Primul trimestru de sarcină a fost foarte dificil, cu stări de rău care parcă nu se mai terminau. Exact  în perioada în care eu aproape că nu mă mai puteam ridica din pat şi mă hrăneam doar cu aer (uneori simţeam că şi aerul îmi face rău :)) ), tinerii din Colectiv treceau prin clipe de coşmar. În redacţia noastră, toţi colegii mei s-au mobilizat pentru a acoperi evenimentul.  În mod normal, aş fi fost alături de echipa mea, aş fi transmis de acolo, din faţa clubului, i-aş fi informat pe telespectatori despre situaţia tragică a momentului. N-am putut să mă alătur lor. Am pornit televizorul şi am ascultat fără răsuflare fiecare transmisiune. Plângeam acasă, pe canapea. Jurnalistul din mine regreta că nu sunt acolo, dar în calitate de viitoarea mămică îmi dădeam seama că nu ar fi fost deloc potrivit locul.

Larisa Popa, prezentatoare TV, despre viața la pupitrul știrilor și ''meseria'' de mamă

În ce măsură este diferită managerierea unui breaking news cu cea a copilului?

Sinceră să fiu, nu prea este! Atunci când vine breaking newsul peste tine, trebuie să ai multă stăpânire de sine, să ai background, să fii spontan, să reacționezi la secundă.  Cam așa e și cu copilul 🙂

Cât ai continuat să mergi la pupitrul știrilor însărcinată fiind?

După ce am trecut de primul trimestru, mă simţeam din nou bine în pielea mea. Colegii îmi spuneau că am o sclipire deosebită în ochi. Am avut noroc şi nu am luat prea multe kilograme în timpul sarcinii, aşa că mi-am permis să stau pe sticlă până în săptămâna 32. Pe 8 martie, chiar de ziua mamei, am intrat în concediu prenatal 🙂

Cum a fost reîntoarcerea în redacția de știri după ce l-ai născut pe Sergiu?

M-am simţit de parcă n-aş fi lipsit niciodată. M-am aşezat la pupitru, mi-am auzit în cască producătorul spunându-mi 10 (adică 10 secunde până intrăm în direct) şi am intrat cu zâmbetul pe buze. Îmi era dor de telespectatori, îmi era dor de redacţie, de colegi. Nici nu ştiu când a trecut primul jurnal.

Cum încep diminețile tale atunci când nu prezinți știrile?

Cu Sergiu care vine şi mă îmbrăţişează. Încă nu ştie să mă pupe, dar îşi lipeşte nasucul lui de al meu şi îmi zâmbeşte larg.

Cum credeai că vei fi ca părinte și cum este rolul acesta în realitate? Sunt lucruri pe care erai sigură că le vei face sau că nu le vei face?

Cred că într-o viaţă anterioară am fost o mamă cu mulţi copii. De ce spun asta? Pentru că nimic nu mi se pare greu şi uneori anticipez ce urmează şi ştiu exact cum să acţionez. Sunt o mamă implicată şi foarte iubitoare. În momentul de faţă vreau să-i ofer lui Sergiu multă siguranţă, încredere.

Larisa Popa, prezentatoare TV, despre viața la pupitrul știrilor și ''meseria'' de mamă

Eu sunt o persoană foarte ordonată. Auzeam de la cunoscuți că nu va mai fi posibil când ai un copil în casă. M-am ambiționat și am stabilit câteva reguli. Sergiu va manca doar în bucătărie, în scaunul lui de masă. Bifat. Nu îl voi lăsa să împrăștie jucăriile prin casă. Bifat. Sunt sigură că mămicile se întreabă cum este posibil? Îi dau lui Sergiu o singură jucărie. O explorăm la maximum. Îi povestesc despre ea, îi arăt cum să o folosească, i-o ofer. Când observ că nu mai prezintă interes, îl iau de mânuță și mergem să ducem jucăria la loc pentru că trebuie să se odihnească. Luăm altă jucărie cu care procedăm la fel. Acum, Sergiu a învățat și își duce singur jucăriile în cutie sau pe raft. Hmm, ce am mai zis până să îl am? Că nu va dormi cu noi în pat. :))) Ne-a ieșit, dar nu în totalitate. Până la un an și o lună, Sergiu a dormit chiar singur în cameră. Apoi, brusc, nu i-a mai plăcut pătuțul lui. Stătea ca pe ghimpi. Ne-am temut să-l lăsăm singur să doarmă în patul mare, fără protecție pentru că se foiește foarte mult în timpul somnului și nu aș fi vrut să cadă din pat. Așa că, dormim toți trei în pat. Dar ne simțim minunat, Sergiu e foarte fericit când se trezește dimineața.

Experiențe cu bonele. Una dintre cele mai mari provocări ale părinților este găsirea ajutorului potrivit pentru copii. Cine te-a ajutat și dacă ați avut bonă, cum ați găsit-o?

Off! Meseria mea mi-a scos în cale multe cazuri de copii chinuiți de bone. Părinți creduli, dispuși să plătească sume mari de bani tocmai pentru a fi siguri că micuțul lor este în siguranță. Iar în realitate, acesta suferea din cauza comportamentului bonei. Nu spun că nu există și bone minunate, dar sunt foarte greu de găsit și nu au toți norocul să dea peste una exemplară. Așa că, în momentul în care am rămas însărcinată, am făcut o promisiune. Nu îmi voi lăsa copilul cu bona. Din păcate, nici părinții nu sunt aproape de noi. Împreună cu soțul meu ne-am dedicat 24 de ore din 24 lui Sergiu. Și mi se pare extraordinar să fii alături de puiul tău mereu, să te bucuri de fiecare mic progres pe care îl face. Am fost la mai multe cursuri de puericultură în perioada sarcinii, la cursuri pentru alăptat, mi-am luat notite. Toate informațiile auzite de la specialiști ne-au prins foarte bine. Ne-am descurcat singuri, fără niciun ajutor.

Cea mai frumoasă declarație( nonverbală ?) pe care ți-a făcut-o Sergiu. Dar cea mai trăznită?

Sergiu are un an și jumătate. Încă nu știe să spună prea multe cuvinte, dar este foarte expresiv și receptiv. Eu îi tot spun că îl iubesc, și întind brațele la maximum, când îmi declar sentimentele. Într-o zi, l-am întrebat: Sergiu, cât de mult te iubește mama? Iar mogâldeața mea a întins cât de mult a putut brațele lui mici. M-am topit!!!!!!!!!!!!!!

Citești bloguri sau cărți de parenting?

Citesc foarte multe cărți! Citesc și articole de pe bloguri, dar nu pot spune că urmăresc pe cineva anume.

Educație. Stat sau privat și de ce?

Eu am încredere și în sistemul educațional de stat. Mama mea este cadru didactic. Și văd la ea cât de mult suflet depune pentru elevii ei și cât de implicată este. Sunt convinsă că sunt mulți dascăli cu har. Sergiu merge la o creșă de stat, care arată foarte bine, cu mobilier nou, cu jucării multe și frumoase, cu educatori responsabili.

Vacanță cu Sergiu sau fără?

Clar, vacanță cu Sergiu! Încă nu putem sta departe cu el, deși bunicii s-au oferit în vacanța de vară. Noi am plecat împreună în Grecia, acum vom pleca la munte, de Revelion, în iarnă vom merge în Germania. El este peste tot cu noi. Eu consider că toate experiențele acestea îi aduc lui un plus valoare și va face multe achizitii. Și… familia noastră are acum trei membri, așa că trebuie să fim împreună peste tot.

Larisa Popa, prezentatoare TV, despre viața la pupitrul știrilor și ''meseria'' de mamă

Cum reușești (dacă reușești) să te ții de activitățile tale – sport, pasiuni, momente zen?

Cumva, este compromisul pe care-l fac. Nu mai am timp de prea multe activități singură. Nu am renunțat la nimic din ce făceam înainte, doar că merg împreună cu Sergiu. Așa că, fetele care mă tund, mă vopsesc, îmi fac manichiura s-au obisnuit deja să intrăm împreună în salon. Inclusiv la shopping mergem împreună. Și e foarte distractiv!

Ce faci pentru sufletul tău?

Citesc! Uneori, ma cuibăresc sub pilotă cât doarme Sergiu și citesc mult, mult, mult. Sau, o sun pe mama și povestim de când eram eu mică. Mă încarc pozitiv cu energie. Și, totodată, îmi amintesc de perioada în care eram mică,mică și mă cuibăream în brațele mamei și simțeam că toată lumea este a mea. Așa fac și acum când sunt alături de mama. Este magie pentru sufletul meu.

Dacă ar fi să descrii viața ta într-un cuvânt care ar fi acela?

Fii bună și dă-mi mai multe cuvinte. #fericirelasuperlativabsolut

Care este super puterea ta?

Sper puterea mea poartă numele unui omuleț: SERGIU!

Ce faci când simți că o iei razna?

Încă nu am simțit că o iau razna! Și nici nu cred că se va întâmpla prea curând.

Dacă ar trebui să îi dai un singur sfat copilului, care ar fi acela?

Să se iubească!

Folosim cookies pe revista noastră pentru a-ți asigura o experiență wow!

Te rugăm să accepți. De asemenea, ai posibilitatea să refuzi, fără ca acest fapt să te împiedice să vizitezi site-ul nostru. În orice caz, e bine să citești Notificarea privind protecția datelor cu caracter personal din subsolul site-ului.