Actrița Andreea Perju, un super-erou pentru fiicele sale

Andreea Perju este fostă gimnastă, actriță, soție, manager de restaurant și mamă. WoW MoM a două fete – Mara și Ada. Cum are timp de toate? Tot 24 de ore are și ziua ei? Și noi am fost curioase, așa că am stat de vorbă cu ea.

Să vă mai spunem că nu are nici măcar bonă?

Andreea ne-a povestit cum se împarte ziua printre atâtea task-uri. Cum își imagina că arată viața de mamă până să le aibă pe cele două fete, care este super puterea ei, dar și ce face când simte că o ia razna.

Îți amintești ziua în care ai aflat că vei fi pentru prima dată mamă? Care au fost primele gânduri?

Normal. Nu cred că există femeie care să nu își amintească momentul și ziua în care a aflat că va deveni mamă. Eram singură și, într-o fracțiune de secundă, mi s-a derulat în cap viața mea dinainte de acel moment și ce urmează să vină. Evident, am izbucnit în plâns. Plâns de fericire amestecat cu un soi de teamă. Aveam 24 de ani.

În ce moment al profesiei ai aflat că vei fi promovată în fucția de mamă?

Într-un moment cheie. Eram pe val, cum se spune. Filmam pentru “Fetele marinarului” care avusese un real succes, apăream în reviste, la tv, visul oricărei puștoaice, doar că aveam în spate și multă muncă și ambiție, însă copilul a devenit prioritatea numărul 1 din secunda în care am aflat de existența lui.

Actrița Andreea Perju, un super-erou pentru fiicele sale

Sursa foto: Cătălin Olteanu

Când ai prins curaj să rămâi din nou însărcinată?

Mă bufnește râsul pentru că nici prima, nici a doua oară nu a fost nimic premeditat. Eram în anul II de facultate și-am plecat la munte cu niște prieteni, Cristi rămânând în București cu niște treabă. Pe drum, mi s-a făcut, subit, foame. Dar foame că aș fi mâncat pe cineva. Am oprit la o benzinărie, am mâncat un sandwich și am băut un fresh de portocale. Atunci am simțit că e ceva și așa a fost.

Cum a primit Mara vestea că va avea o surioară?

Mara nu avea nici 3 ani, eram doar cu ea și i-am zis că o să-i facem o surpriză lui tati când ajunge la munte, o să-l anunțăm că familia noastră se mărește. Nu cred că își amintește momentul clar.:))

Cum credeai că vei fi ca părinte și cum este rolul acesta în realitate? Sunt lucruri pe care erai sigură că le vei face sau că nu le vei face?

Înainte să o nasc pe Mara, îi făcusem tot programul până la 18 ani.:))) Știam clar ce limbi străine vreau să știe, unde va face facultatea, etc, imaginație bogată. M-am adaptat foarte mult la nevoile lor, am acceptat că nu sunt extensia mea și că au personalitatea lor și dorințe asemenea. Am înțeles că nu ține totul doar de educație, am învățat că, uneori, nu poate fi doar ca mine și învăț, în fiecare zi, ceva de la ele. Copiii sunt formidabili dacă ai curaj să accepți că și tu poți învăța de la ei. Un izvor nesecat de inspirație.

Cum încep diminețile tale alături de cele două fiice?

Sursa foto: Arhivă personală

Nu sunt un om matinal și atunci diminețile încep foooaaarrrttteee devreme , la 6.30 mai exact, și foarte greoi. Mara se trezește ușor, cu Ada greu. Cât stau lângă patul Adei să o trezesc, mai adorm vreo 5 minute.:)) Glumesc. Ne trezim, ne spălăm pe ochi, pe dinți, ne îmbrăcăm, mâncăm și la 7.30 vine transportul să le ia să le ducă la școală, respectiv grădiniță. În weekend sunt cele mai drăguțe pentru că mă lasă să dorm și au răbdare să mă trezesc.

Care au fost cele mai frumoase declarații pe care cele două fiice ți le-au făcut?

Toate sunt frumoase pentru că sunt sincere și autentice. Copiii nu știu să se prefacă, ei sunt sinceri și nu trec prin niciun filtru declarațiile. “Ești cea mai bună mamă din lume, mulțumesc că exiști, te iubesc,etc.”, toate sunt de neprețuit.

Experiențe cu bonele. Una dintre cele mai mari provocări ale părinților este găsirea ajutorului potrivit pentru copii. Cine te-a ajutat și dacă ați avut bonă, cum ați găsit-o?

Din păcate, experiențele noastre cu bonele nu au fost pozitive. Sunt un om dificil și îmi recunosc asta dar, în momentul în care simțeam că cineva îmi folosește copilul drept instrument de manipulare, o luam razna. Am schimbat multe bone, vreo 7, iar acum 2 ani am luat hotărârea, împreună cu soțul meu, să renunțăm definitiv la bonă. Ultima doamnă era un om bun, însă am observat că fetițele erau debusolate, noi le încurajam să se exprime, să spună ce simt, să aibă păreri, iar doamna respectivă le făcea mereu observații. Nu le-a făcut nimic rău, doar că am ajuns la concluzia că e mai bine să crească doar  cu noi. Ceva ce pare imposibil în prima fază, acum e materializat. Când vin de la grădi și after, unul dintre noi le preia, iar ele sunt mult mai fericite așa. Nu e deloc ușor, dar cred că e mai sănătos. Plus că ne ajută și bunicii atunci când avem nevoie.

Citești bloguri sau cărți de parenting?

Citesc diverse articole care mi se par interesante, dar sunt puține  păreri de care țin cont. În general, m-am ghidat după ceea ce am simțit și susțin asta: “Ești cea mai bună mamă pentru copilul tău și ți-l cunoști cel mai bine, în mâinile tale este răspunsul.” Când am momente de cumpănă, în primul rând mă sfătuiesc cu soțul meu și apoi, dacă este necesar , cer sfatul psihologului. Consider că un om de specialitate reușește să mă  ghideze astfel încât să  găsesc  răspunsurile sau rezolvările tot singură.

Educație. Stat sau privat și de ce?

Am ales privat pentru grădiniță însă, la școală am ales învățământ de stat. Îți și argumentez de ce. Timp de 6 luni am pus în balanță stat vs. privat, cu plusuri și minusuri și am zis așa “ Avem o programă alambicată și greoaie. O dăm la stat, dacă nu se adaptează e mai simplu să o mutăm în sistem privat.” Dacă alegeam invers și ne hotăram , la un moment dat, să o mutăm în sistem de stat era foarte greu, în primul rând, pentru ea. Am cunoștințe care au avut copiii în sistem privat până în clasa a V-a și au hotărât să îi mute la stat, iar copiii au făcut o vară întreagă meditații pentru că testele de acceptare sunt foarte grele. Nu mă pot juca cu viața lor. Plus că, la stat, intră în contact cu copii din toate clasele sociale, percepe altfel colectivul și înțelege că nu trăim într-o bulă de săpun. E o decizie pe care n-o regret, cel puțin pentru moment, Mara s-a adaptat cu programa, să vedem la Ada.

Vacanță cu Mara și Ada sau fără?

Vacanță cu Mara și Ada, și vacanță fără Mara și Ada. E nevoie și de “pauză” de la relația cu copiii. Dacă nu faci îintr-un fel să echilibrezi lucrurile, ele se pierd. Relația de cuplu are nevoie de timpul ei și trebuie mereu să găsești momente potrivite de petrecut în 2.

Cum reușești (dacă reușești) să te ții de activitățile tale – sport, pasiuni, momente zen?

Unul dintre regretele mele este că nu reușesc să ajung la sport. E adevărat că oamenii nu mă cred că nu fac sport, însă fac o mulțime de alte lucruri care mă țin în priză. Actorie, televiziune, de 2 ani manageriez Arezzo Ristorante, un loc făcut din pasiune pentru mâncare bună, program cu fetițele, evenimente și lista poate continua. Sunt într-o continuă mișcare, dacă stau mi se pare că ceva este în neregulă.

Ce faci pentru sufletul tău?

Citesc, plec în călătorii, mă văd cu prietenele mele, am învățat să trăiesc în prezent, iau lucrurile exact cum vin și, când mi-e mai greu, trag aer în piept și imi dau seama  că cea mai mare și relevantă realizare a mea sunt fetițele și nimic nu mă mai poate doborâ. Pur și simplu, încerc să mă bucur de fiecare moment. Și, măcar o dată pe an, îmi cumpăr o pereche de pantofi.:)))

Dacă ar fi să descrii viața ta într-un cuvânt care ar fi acela?

Responsabilitate.

Care este super puterea ta?

Mara azi i-a zis Adei “ Mama noastră e un super-erou.” Atât.

Ce faci când simți că o iei razna?

Trag aer în piept, plâng, țip,  îmi recunosc că sunt obosită, am acceptat ca sunt om și nu robot și, cel mai important e că, au acceptat și fetițele. Să fii sincer cu tine e o mare calitate pe care am preluat-o de la ele.

Dacă ar trebui să le dai un singur sfat copilului tău, care ar fi acela?

Mi-e greu să aleg un singur sfat, dar cred că e important să înțeleagă, de mici, că oamenii sunt diferiți și că, dacă ne dorim pe cineva în viața noastră, trebuie să îl acceptăm așa cum e, nu să încercăm să îl schimbăm.

Ești soție, mamă, actriță, manager de restaurant. Ce urmează pentru Andreea?

Eu zic că mai urmează, dar nu vorbesc încă despre ce urmează. Unele proiecte sunt pe cale să se concretizeze, de altele habar n-am însă sunt pregatită să le fac față. Mă bucur de ceea ce am acum și, așa cum am spus sus, trăiesc în prezent.

Folosim cookies pe revista noastră pentru a-ți asigura o experiență wow!

Te rugăm să accepți. De asemenea, ai posibilitatea să refuzi, fără ca acest fapt să te împiedice să vizitezi site-ul nostru. În orice caz, e bine să citești Notificarea privind protecția datelor cu caracter personal din subsolul site-ului.