LAVINIA PETREA – PREZENTATOARE PROTV SI DE 3 X WOW MOM

Lavinia Petrea este prezentatoare Stirilor ProTV de dimineata.

Este jurnalist si WoW MoM. WoW MoM de Mathias si Klara. Si, in curand, va aduce pe lume si cel de-al treilea copil.

Cum reuseste? Ei bine, cu multa rabdare, calm si dragoste infinita.

Am aflat de la ea ce o sperie cu adevarat, dar si ce sfaturi are pentru cei trei copii.


Cine este Lavinia Petrea? In afara de prezentatoarea stirilor ProTv!


Sunt o persoana destul de timida care evita sa fie in centrul atentiei, care prefera lucrurile simple, timpul petrecut cu familia si prietenii apropiati.


Iti amintesti ziua in care ai aflat ca vei fi mama pentru prima data?


Nu cred ca ai cum sa uiti un asemenea moment. Pluteam. A fost o combinatie de emotii, ganduri, sentimente si senzatii fizice unice. Viata noua din mine mi-a dat atatia fiori si sentimente coplesitoare incat a trebuit sa ma resetez. Imi doream foarte mult sa am copii dar momentul acela m-a luat prin surprindere pentru ca nu credeam ca mi se va intampla atunci.


Un breaking news sau o disputa intre cei mici? Ce e mai greu de manageriat?


De cateva minute stau si imi imaginez aceste doua situatii :)). Nu le pot compara deloc. La un breaking news mi se activeaza instant tot, si daca, sa zicem, m-ar durea ceva, in momentul acela – trece, iar ceea ce am eu de facut devine cel mai important lucru. Cand se mai cearta Klara si Mathias pe o jucarie, in pricipiu ii las sa-si rezolve singuri disputa. Le vorbesc destul de mult despre aceste momente dar cand sunt calmi. Le explic cat de important este sa imparta lucrurile, sa isi astepte randul atunci cumva celalalt a luat primul o jucarie. Mi-am dat seama ca atunci cand se cearta pe ceva, ei descarca alte energii atunci, iar supararile lor sunt altele. Incerc sa imi dau seama care sunt acestea ca sa le pot oferi alternativa de care au de fapt nevoie.


Esti la a treia sarcina! Asemanari si deosebiri intre ele.


La sarcina cu Mathias nu am avut stari de rau deloc, dar din luna a sasea au inceput sa mi se umfle foarte tare picioarele si sa retin apa. Chiar a trebuit sa trec de la numarul 37 la pantofi la 39… ma panicasem ca o sa ramana asa. Dupa ce am nascut, lucrurile au revenit insa la normal si chiar m-am recuperat din toate punctele de vedere mai repede decat ma asteptam. La sarcina cu Klara si la cea de acum mi-a fost foarte rau in primele luni. Am avut stari de voma, dureri puternice de cap si o stare emotionala delicata. Din luna a patra insa am fost bine, au trecut toate si m-am putut bucura in principiu de tot ce faceam si inainte. Nu pot sa zic ca ma menajez, desi am dureri de spate. Car plase daca e nevoie, ii ridic pe copiii, ii port in brate.

Sursa foto: Arhiva personala


Cum credeai ca vei fi ca parinte si cum este rolul acesta in realitate? Sunt lucruri pe care erai sigura ca le vei face sau ca nu le vei face?


Credeam ca nu o sa stiu ce trebuie sa fac. De la schimbatul si imbaiatul copilului pana la interactiunea cu el. Am fost surprinsa sa constat ca din momentul in care l-am tinut pe Mathias in brate totul a venit firesc. Diferite sunt sentimentele si emotiile. Sunt atat de puternice si coplesitoare si autentice… pana nu le traiesti, de fapt nu prea stii despre ce e vorba. Imi este foarte greu in momentele in care ei au o problema de sanatate pentru ca am tendinta de a ma ingrijora mai mult decat e cazul. La acest capitol am crezut ca o sa fiu mai relaxata, dar nu sunt. Incerc totusi sa nu ii protejez excesiv. Nu ii imbrac mai gros decat este cazul, ii las sa se balaceasca in apa cat vor, nu ii fortez sa manance daca nu vor.


Cum ati ales numele copiilor? Au o poveste?


La primul copil eu am venit cu mai multe propuneri. Am studiat liste de nume de baieti, am intrebat colegele ce nume de baieti le plac. Cand ii spunem sotului o varianta, nu zicea ca-i rau, dar nici nu-l vedeam rezonand cu numele respectiv. Pana intr-o zi cand i-am propus numele de Mathias. I s-a luminat fata si a zis DA. Asa il chema si pe strabunicul sau, dar nu stiam asta in acel moment. Apoi, in timpul sarcinii cu Mathias, cred ca eram prin luna a 5-a, Romi a venit langa mine si mi-a spus, asa din senin, ”- Daca o sa avem intr-o zi si o fetita mi-ar placea sa o cheme Klara! – Bine, asa o sa fie!”, i-am raspuns. Si asa s-a si intamplat. Acum numele Karin a venit tot la propunerea lui Romi, insa Mathias a fost cel care a decis. Noi nu eram inca hotarati, dar Mathias ne-a auzit vorbind si a venit intr-o dimineata cu o hartie si un creion si mi-a spus: ”Mama, scrie aici numele lui Karin” – voia sa-l vada scris, asa cum il vede pe al lui si pe al Klarei. Mathias ii spune bebelusei deja Karin, deci asa ramane.


Gasesti asemanari intre copilaria ta si a celor doi copii?


Nu prea… spre deloc. Eu am crescut destul de multa vreme la tara, la bunicii mei si mi-au lipsit mult parintii. Veneau sa ma vada des, dar nu am stat cu ei cat as fi avut nevoie. Asa erau vremurile atunci…. Mamele erau nevoite sa se intoarca repede la lucru, iar mama nu a vrut sa ma duca la cresa. Eu nu am vrut ca si copiii mei sa simta vreo clipa lipsa parintilor. Mai mult de o noapte la doua saptamani nu ii las la parintii mei, desi cei mici ii iubesc enorm si ar sta fara probleme. Parintii mei insa vin foarte des la noi, sunt foarte implicati in cresterea nepotilor si ne ajuta mult. Uneori simt ca e ca si cum recupereaza acum tot ce nu au facut cu noi, tot ce nu au putut sa ne ofere noua. Dar …. la modul general, copilaria copiilor din ziua de astazi este cu mult diferita fata de a noastra. Astazi unii parinti “studiaza” mult cum sa isi creasca copiii! Nimic gresit! Dar sa nu ducem insa acest lucru la extrema. Mi se pare ca s-ar crea totusi un dezechilibru important in familie daca incerci sa-i impui copilului lucruri pe care tu nu le faci si nu le-ai facut niciodata, ori care nu te caracterizeaza. Plus ca, fiecare trebuie sa-si urmeze propriul instinct si propriile convingeri. Sustin insa ideea ca atunci cand intampini probleme seriose de comportament cu copilul, spre exemplu, sa ceri sfaturi avizate care sa te ajute si sa te invete niste metode ca sa depasiti momentul.


Cum incep diminetile tale alaturi de cei doi copii?


Pentru ca am un program atipic sa-i zicem, adica am dimineti in care plec la 4 de acasa, nu pot fi alaturi de ei tot timpul atunci cand se trezesc. Ei ma vad insa la televizor si se bucura. Ma saluta si imi trimit diverse mesaje, iar eu ii vad in pozele trimise de sotul meu sau de mama. In restul diminetilor, eu ii trezesc facandu-le lumina in camera si pupandu-i. Urmeaza momente de harjoneala, apoi pregatirea pentru gradinita: spalat, micul dejun, imbracat si muuult pupat si imbratisat! Uneori Mathias e mai marait dimineata daca nu s-a odihnit suficient si atunci trebuie sa ii acord o atentie speciala. Iubesc diminetile de weekend, chiar si pe cele in care eu lucrez, pentru ca oricum la 10 jumatate sunt acasa. Micul dejun e mai degraba bruch, si e lung, cu mult ras si rasfat. Mathias si Klara ma ajuta sa pun masa.


Descrie-i pe cei mici in cateva cuvinte.


Desi sunt nascuti in aceeasi luna, noiembrie, Mathias pe 12 si Klara pe 10, sunt foarte diferiti. Ma fascineaza amandoi in aceeasi masura. Mathias e calm, cald, isi exprima afectiunea si isi exteriorizeaza trairile fata de noi, Klara este foarte independenta, puternica si curajoasa dar delicata in acelasi timp.


Ce admiri cel mai tare la sotul tau ca si tata?


Naturaletea si firescul cu care are grija de copii si se implica in tot ce tine de ei, fara sa isi piarda din masculinitatea si farmecul cu care m-a cucerit. Si cand se afla in fata unei zile importante de munca si pleaca imbracat la patru ace, el iese pe usa, cu doi copii mici, cu atata calm si lejeritate, si ii duce la gradinita.

Sursa foto: Arhivă personală


Experiente cu bonele. Una dintre cele mai mari provocari ale parintilor este gasirea ajutorului potrivit pentru copii. Cine te-a ajutat si daca ati avut bona, cum ati gasit-o?


Pentru noi este o experienta frumoasa si surprinzatoare avand in vedere ca stiu multe situatii in care alte familii au avut experiente groaznice care s-au lasat cu plangeri la politie si trimiteri in judecata. Am avut noroc ca, printr-o intamplare, Andreea Caranda, producatorul emisiunii ”Vorbeste lumea” sa ma auda ca sunt in cautarea unei bone si mi-a spus ca stie ea persoana potrivita. Si asa a fost. Am simtit din primul moment in care a intrat pe usa ca, Cristina, doamna care ma ajuta cu copiii, este persoana potrivita. Este calma, calda, are o viata echilibrata, cu o familie frumoasa si vine cu placere la noi.


Citesti bloguri sau carti de parenting?


Nu. Am avut cateva tentative dar nu am fost convinsa. Prefer sa invat si sa aflu lucruri direct de la persoane avizate, pe care le cunosc, in care am incredere si cu care rezonez, cum ar fi Angela Milar, educatoarea lui Mathias pe care o iubesc tare mult.


Educatie. Stat sau privat si de ce?


Klara si Mathias merg la o gradinita Montessori. Am ales-o pentru ca aici, copiii sunt primiti si de la un an, singura conditie fiind sa mearga, sa fie pe picioarele lor si nu sunt tratati ca la cresa. Grupa mica este formata din copii intre 1 si 3 ani, iar pentru cei mai mici este extraordinar sa interactioneze si sa invete de la cei putin mai mari decat ei. Invata sa fie independenti, sa se imbrace singuri, sa se hraneasca, sa cunoasca mediul in care traiesc, sa stie care sunt pericolele, sa fie implicati in activitatile de zi cu zi ale familiei. Invata ce inseamna respectul fata de sine si cei din jur.


Vacanta cu cei doi copii sau fara?


Si una si alta. Dar mai multe zile cu ei si mai putine in doi. Oricat de mult mi-ar placea destinatia nu rezist mai mult de cateva zile fara ei si decat sa petrec zile triste si pline de dor intr-un loc frumos, mai bine putine dar intense.

Cum reusesti (daca reusesti) sa te tii de activitatile tale – sport, pasiuni, momente zen?

In aceasta perioada chiar nu am mai facut sport. Sincer, nu am mai avut energia necesara. Sper sa ma mobilizez dupa ce nasc, mai ales ca vreau sa ma simt in forma sa le pot face fata celor trei J, iar eu am nevoie sa ma simt bine in pielea mea.


Ce faci pentru sufletul tau?


In sufletul meu acum sunt copiii si sotul meu. Lucrurile pe care le fac pentru mine acum, mi se par mici. Le fac pentru ca am nevoie si de ele ca sa nu uit de mine, sau de faptul ca sunt femeie si imi place sa ma simt frumoasa si pe interior, dar si pe exterior. Pentru sufletul meu de femeie, nu doar de mama, caut timpul petrecut in doi cu sotul meu. Mai avem atatea de povestit, de impartasit si de experimentat. Stiu ca ne-am intalnit la momentul potrivit pentru amandoi, insa regret ca nu s-a intamplat asta cand eram mai tineri ca sa avem cat mai multi ani la dispozitie sa ne bucuram unul de celalalt.


Daca ar fi sa descrii viata ta intr-un cuvant care ar fi acela?


Asa cum am visat. ( nu e chiar un singur cuvant 🙂 )


Care este super puterea ta?


Spiritul justitiar, spune sotul meu. 🙂

Ce faci cand simti ca o iei razna?

Nu prea mai ajung in astfel de situatii, dar cand simt ca ajung aproape de o limita, ma retrag putin, sa fiu eu cu mine. Trag aer in piept si zic “stop”.


Ce te sperie cu adevarat?


Boala.


Daca ar trebui sa le dai un singur sfat copiilor tai, care ar fi acela?


Fii om bun! Asta le zic in fiecare zi.


 

Inscriere newsletter 

©2020 by www.wowmom.ro®