Scrisoare către copilul meu

Îți scriu ție. Celui care ești sau care vei fi. Îi scriu copilului ce aleargă în aceste momente în jurul fotoliului, dar și celui care încă n-a prins chip.

Adultului ce va deveni, eroului din jurnalul ascuns în sertar. Îți scriu în timp ce tu dormi, în timp ce am grijă să ai picioarele acoperite. Știu că-ți place!

Eu am venit ceva mai devreme pe lume. Hai să-ți spun ce am descoperit.

Am descoperit că oamenii sunt buni. Poate nu toți. Dar e datoria ta să vezi bunătatea din fiecare. Să spargi măști, să ridici cortine. Fii bun!

Am descoperit că durează o secundă să rupi o prietenie de-o viață și ani să o repari. Măsoară-ți cuvintele întotdeauna.

Am descoperit că cei mai buni prieteni nu sunt cei care te laudă. Sunt cei care te critică, cei care te sună să te certe, care te fac să plângi de furie. Dar totodată știu să te strângă tare în brațe. Au mereu o batistă pentru lacrimi și un pansament pentru suflet.

Alege întotdeauna adevărul. Indiferent de cât doare. Să nu pleci niciodată capul rușinat.

Îndrăznește întotdeauna! Să ai vise mari, să ai țeluri și idealuri. Fă din tot ceva măreț.