Și tu ce faci de gripa asta?

Liberele, ca și multe alte subiecte, sunt motivele potrivite pentru dezbateri la noi în țară. Dacă e liber, de ce e liber, dacă nu e liber, de e nu e liber.

De data asta, lumea se împarte in două tabere: cine are cu cine să lase copilul și cine nu are cu cine să lase copilul. Dezbaterile nu se fac aproape niciodată cu argumente logice, legate în cazul acesta poate de gravitatea situației cu gripa care se joacă printre noi.

Tati, acum pot să tușesc?

Am auzit că ar trebui să ne relaxăm, că ce să vezi, în fiecare an sunt cazuri de gripă. E la fel de adevărat cum în fiecare an ninge și suntem luați prin surprindere de fiecare dată.

Nu este ca și când suntem vreodată pregătiți de ceva, oricum.

Televiziunile prezintă cazurile nefericite cu final tragic, nelipsind la sfârșit remarca că bolnavul nu a fost vaccinat. Ca și când ar fi existat vreun program de prevenție pentru vaccinare susținut și de ei vreodată pe parcursul anului. Dar au material pentru jurnal din farmaciile care oricum nu mai au vaccinuri și dacă aveau, e cam târziu pentru ele.

Grădinițele și scolile private decid dacă țin sau nu deschis individual. Aici cele două tabere de părinți dezbat din nou problema.

Subiectul este sensibil întrucât cei mai mulți dintre ei care lucreză nu au cu cine să-i lase pe cei mici. Dar aici intervine iar situația responsabilității care ne aduce în situația de a ne învârti în cerc.

Gripa se răspândește și din cauza faptului că nu avem grijă și respect față de cel de lângă noi, că în momentul în care știm că suntem purtători de virus ( sau simțim) sau copilul nostru este, să stăm acasă sau să-l ținem acasă.

Să nu ne mai prefacem uimiți în holul grădiniței că: “Aoleu, tușești! Acasă nu tușea!”. Să nu-i mai lăsăm nurofenul în ghiozdan și să zâmbim complice la asistenta de la intrare, când știi că poate fi contagios și ceilalți chiar nu au nicio vină.

Dimineață auzeam la radio la DIGI, emisiunea lui Striblea dacă nu mă înșel cum copilul, tot în holul grădiniței întreba: ” Tati, acum pot să tușesc?”. Mi-a venit și să râd, dar și să  plâng în același timp.

Concluzia este nu avem nicio concluzie. Nu este nimic gândit, vreun plan pe termen lung, doar o înșiruire de acțiuni ce servesc interese minuscule pe ici pe colo, la care suntem toți părtași. Dar la sfârșitul zilei, ne bucurăm că mai avem o zi liberă.

Hai să ne fie bine. Măcar să evităm locurile aglomerate.

 

 

 

 

Folosim cookies pe revista noastră pentru a-ți asigura o experiență wow!

Te rugăm să accepți. De asemenea, ai posibilitatea să refuzi, fără ca acest fapt să te împiedice să vizitezi site-ul nostru. În orice caz, e bine să citești Notificarea privind protecția datelor cu caracter personal din subsolul site-ului.