Un loc de poveste la munte in Poiana

WoW MoM- Un loc de poveste in Poaina WoW MoM- Un loc de poveste in Poaina Un loc de poveste in Poiana 20160724_113210_001 Un loc de poveste in Poiana Un loc de poveste la munte in Poiana IMG-20160723-WA0002  de poveste la munte in Poiana Un loc de poveste in Poiana

Un loc de poveste in Poiana

Un loc de poveste in Poiana

Camara din Coliba Haiducilor

IMG-20160727-WA0002

IMG-20160727-WA0004

Cam 2 zile si ceva a tinut bucuria sentimentului de libertate cand am ramas singuri eu si sotul meu acasa si am trimis copiii la munte cu bunicii. Am realizat inca odata ca atunci cand sunt mai ocupata, am de fapt mai mult timp liber. Suna bizar, insa faptul ca am avut multe ore pe zi libere, mi-a aratat ca nu mai stiu ce sa fac cu ele 🙂 .

Asa ca am fugit la ei. Erau in Poiana Brasov. I-am cazat la un hotel cu prea multe recomandari pentru ceea ce este de fapt, insa frumusetea imprejurimilor a compensat incompetenta angajatilor de acolo. Dar nu despre lucrurile rele vreau sa va povestesc, ci despre cele minunate, despre oameni faini cu activitati foarte frumoase pentru copii intr-un colt de rai, despre care habar nu aveam si despre care am auzit si eu la randul meu de la Maria, business coach-ul meu fabulos.

Am fost foarte fericita sa descopar ca avem doi copii sportivi, care in ciuda vremurilor tehnologizate in care traim, au tinut cu pasul cu noi in plimbarile lungi prin padure, fara sa ceara in brate sau sa se alinte 🙂 . Asa am ajuns la o pensiune pitoreasca cu centru ecvestru ce adapostea cei mai frumosi armasari pe care i-am vazut vreodata. Imaginati-va reactia copiilor sa vada 8 cai superbi, negri si 8 ponei pitici, pregatiti de calarie.

Prima experienta a fost intalnirea cu poneii, Tango si Florio. Nu m-am gandit nicio secunda ca Anastasia va rezista 30 de minute calare pe ponei, insa mai am inca multe de invatat de la ea. Noi am mers pe langa ei, admirand cel mai splendid peisaj si respirand aerul acela de ti-l aduci aminte din copilarie din vacante.

Au fost cateva zile in care ne-am conectat fantastic cu copiii si cred ca pentru prima data, m-am simtit realmente bine cu ei departe de casa, fara sa mai simt “offf”-ul acela ca as avea nevoie de o vacanta la intoarcere 🙂 .

Am mers apoi cu totii intr-o calatorie cu caleasca cu doi lipitani negrii, frumosi foc. Aveau niste ochi blanzi, ceva de necrezut si la fel, ne-am plimbat prin locuri prin care eu nu mai fusesem, desi credeam ca am facut cam tot ce se poate in Poiana. In afara de somn, am petrecut tot timpul in acest minunat loc cu gradina imensa, unde in ultima seara am descoperit “comando park” 🙂 . Am crezut ca e vorba doar de tiroliene intr-o vale divina….dar era cu tot cu agatatori d’alea de mi-e teama mie 🙂 . O sa spuneti ca e plin acum de parcuri de aventura si probabil ca asa e… dar aici eram doar noi si brazii, florile si copiii.

Am cerut imediat sa vad camerele. Nici nu ma gandesc la in urmatorul weekend liber sa nu mergem din nou acolo. Camerele mi s-au parut foarte spatioase si curate. Nu ai posibilitatea sa iei pranzul si cina aici, insa exista variante. Proprietarul vilei este si proprietarul Colibei Haiducilor, restaurantul cu celebra camara cu bunatati. Ca sa ajungem acolo, mergeam cu copiii pe jos, pe carare prin padure in jur de 25 min. Ne mai opream, mai meditam ( lui Cristian i se pare foarte interesanta meditatia :)), povesteam si petreceam timp frumos impreuna, noi.

Pensiunea se numeste Casa Viorel, in cazul in care vreti sa mergeti cu copiii acolo. Va recomand cu drag fara sa fac reclama. Chiar ne-am simtit minunat acolo si vreau sa mai vorbim si de lucruri faine <3 , poate se ia si se intampla mai mult bine decat rau.

Claudia S.

Folosim cookies pe revista noastră pentru a-ți asigura o experiență wow!

Te rugăm să accepți. De asemenea, ai posibilitatea să refuzi, fără ca acest fapt să te împiedice să vizitezi site-ul nostru. În orice caz, e bine să citești Notificarea privind protecția datelor cu caracter personal din subsolul site-ului.